Lucian Sandu Milea – LIVING CITIES
Delivered by UNICAT at KUBE Musette
LIVING CITIES is looking to explore intermediate areas of the city, emphasizing upon an architecture of urban interconnections. The artworks follow the process by which buildings can edify open and interdependent housing-systems, meanwhile constructing abstracted areas and rhythms, absurd volumes and fragmented spaces that reassemble the mundane.
The drawings reconstruct reality, dissolve the concreteness of the constructions and generate a “naïve” surface where representations become a mental mapping.
The space undergoes a continuous transformation – “in-between areas” becoming an impossible place, a limit that takes the territory out of the constructed clusters in order to underline an intrinsic intensity. Strange, imperfect and confused, the drawings describe an ambiguous and peripheral perception of reality, inviting the viewer to reflect on the idea of places from a virtual but substantial perspective.
LIVING CITIES suggests places of a structural ambiguity that interrupt, superimpose and recombine spaces, nevertheless always maintaining an intimate connection, putting faithfully together a subjective take on the built space and the relationships it engenders. In an open and discontinuous manner, the city describes its dynamic processes of spatial occupation and the inevitable expansions that occur when building their definite shape, the synthesis, the emergence and the synergy arising precisely because of the “undisciplined” shapes and volumes.
Therefor architecture is revealed as much more than an interface: as a process of interference and distortion of a calculated reality; an alteration influenced by emotional vibrations, tensions and formal deviations, intermittent actions and dynamics.
———————————————————————————————
LIVING CITIES caută să exploreze zonele intermediare ale orașului, accentuând o arhitectură a relațiilor și interstițiilor urbane. Lucrările urmăresc procesul prin care construcțiile pot edifica sisteme deschise și conjuncturale de locuire, marcând totodată zone și ritmuri abstracte, volume absurde și spații fragmentare care re-asamblează cotidianul.
Desenul reconstruiește realitatea, dizolvă caracterul concret al construcțiilor și generează o suprafață “naivă” unde reprezentările fac trimitere la o geografie mentală.
Spațiul suferă transformări continue – zonele între devin un loc imposibil, o limită care de-teritorializează în permanență aglomerările construite pentru a accentua o intensitate constitutivă. Straniu, imperfect și confuz, desenul descrie o condiție ambiguă și periferică de percepție a realității, invitând privitorul să reflecte asupra unor locuri pe cât de virtuale, pe atât de substanțiale.
Locurile pe care le propune LIVING CITIES sunt locuri ale unei ambiguități structurale care întrerupe, suprapune și recombină spații, păstrând însă întotdeauna o legătură intimă, o articulare fidelă a unui mod subiectiv de a percepe construitul și relațiile pe care acesta le generează. Deschis și discontinuu, orașul își descrie procesele dinamice de ocupare spațială și dilatațiile inevitabile ce survin în momentul edificării acestora în formă definită, procese de sinteză, emergență și sinergie care iau naștere tocmai prin “indisciplina” formelor și volumelor.
Mai mult decât o interfață, arhitectura este văzută aici sub forma unui proces de interferență și distorsiune a realității programatice, o alterare marcată de vibrații emoționale, tensiuni și devieri formale, acțiuni și dinamici intermitente.
